Evanghelia din această duminică începe cu următoarea precizare: „Auzind că Ioan a fost dat ca să fieScreen-shot-2012-06-25-at-12.41.20-AM
închis, Isus a plecat în Galileea” (Mt 4, 12). Nu de Irod Antipa trebuia să scape Isus, ci de conducătorii religioși evrei din Iudeea. Cu toate acestea, ne putem întreba: „Dar de ce a trebuit Isus să se retragă? Îi era oare frică? Îi lipsea cumva curajul? Nicidecum! Adevăratul motiv era următorul: Isus era foarte conștient de faptul că propria sa mare „popularitate” din zona rurală a Iudeii va provoca asemenea resentimente din partea liderilor religioși locali, încât ele vor duce în mod firesc la o criză prematură, iar momentul potrivit pentru moartea sa nu sosise încă. Imediat ce acest moment urma să sosească, El avea să-și dea viața de bunăvoie, dar nu mai înainte de timpul prestabilit: din acest motiv a fost nevoit să părăsească Iudeea.

Părăsind Nazaretul, Isus s-a îndreptat spre Cafarnaum, oraș care a devenit centru activităților sale și locul unde a făcut multe minuni. Pentru Isus și ucenicii săi locația era una strategică, pentru că din acest punct al teritoriului care fusese cândva al lui Zabulon și Neftali, cele mai multe orașe și localități mai mici ale Galileii erau ușor accesibile, fie de pe uscat, fie de pe mare.
În ciuda tuturor minunilor pe care Isus le-a făcut la Cafarnaum și a tuturor cuvintelor pline de har pe care le-a rostit, locuitorii acestui oraș, în cea mai mare parte a lor, nu s-au convertit, astfel încât Isus a fost nevoit să-i prezică condamnarea (cf. Mt 11,23-24).

În îndurarea sa nemărginită, Dumnezeu a făcut lucruri complet neașteptate. Nu numai pentru conducătorii poporului din Ierusalim, ci mai ales pentru oamenii disprețuiți, aflați în suferințe, ignoranți ai Galileii, o populație amestecată, formată din evrei și neevrei: pentru toți aceștia, Dumnezeu l-a trimis pe propriul său Fiu. În Galileea și în jurul ei Isus și-a petrecut cea mai mare parte a vieții sale pământești: a călătorit din loc în loc pentru a împărți oamenilor mângâiere și vindecare și, mai presus de orice, pentru a-i mântui pe cei pierduți. Aici s-a plimbat pe țărmul mării, li s-a adresat mulțimilor și a adunat în jurul său un grup de ucenici. Din această porțiune nordică a Palestinei au fost purtate cuvintele sale pline de viață și de frumusețe, de mustrare și de consolare, spre regiuni îndepărtate și transmise din tată în fiu.
Fără îndoială că multora dintre locuitorii Galileii li se puteau aplica cuvintele din 2 Regi 17,33, care se refereau în mod special la samariteni: „Se temeau și de Domnul, dar îi slujeau și pe zeii lor.” Prin prezența, cuvintele și faptele sale plinde de îndurare și de putere, Isus însă va umple inimile tuturor ucenicilor săi galileeni de bucuria mântuirii: va fi lumina întregii lumi. Venirea lui Cristos a adus într-adevăr o mare schimbare pe pământ, astfel încât milioane de oameni au trecut din împărăția întunericului în împărăția luminii.

Deoarece Vestea cea Bună a mântuirii a fost adusă pentru oamenii din toate timpurile, încă de la începutul activității sale Isus a ales oameni care, atât prin mărturia lor orală, cât și prin cea scrisă, aveau să-i continue lucrarea și să îi proclame mesajul. Prin urmare, în timp ce se plimba de unul singur pe malul Mării Galileii, Isus a invitat anumiți oameni să vină la El, să devină discipolii săi spirituali, care deși îl însoțeau pe Învățătorul lor în călătoriile sale, au continuat să-și vadă și de ocupațiile lor de zi cu zi, cum ar fi pescuitul, după cum ni se arată în evanghelia acestei duminici.
Cei patru ucenici amintiți de evanghelistul Matei (Petru, Andrei, Iacob și Ioan), au devenit cei mai fideli însoțitori ai Domnului și erau mai conștienți ca oricând de faptul că erau pregătiți în vederea apostolatului, adică pentru a deveni „pescari de oameni”. Decizia celor patru de a-l urma pe Isus arată măreția lui, puterea impunătoare a influenței Sale asupra minților și inimilor oamenilor, astfel încât atunci când îi cheamă, ei vin imediat după El. Vedem din chemarea celor patru ucenici efectele simpatiei lui Isus și mărimea puterii lui. Cât de minunat este faptul că Mântuitorul a fost dispus să ia nişte oameni obişnuiţi, simpli pescari, indivizi needucaţi, şi să-i transforme, în ciuda tuturor prejudecăţilor şi superstiţiilor lor, în instrumentul mântuirii multora, să-i transforme în conducători care, prin mărturia lor, vor răsturna cu susul în jos întreaga lume!
Pescuirea-minunata-2În timp ce Isus umbla de-a lungul Mării Galileii, Petru și Andrei își aruncau plasa în mare, căci erau pescari. Evanghelistul Matei folosește aici termenul de „amphiblestron”, ceea ce înseamnă „plasă de aruncat”. Atunci când este aruncată cu îndemânare peste umăr, ea se va răspândi, formând un cerc atunci când cade în apă, prinzând peștii de sub ea. Acesta era genul de plasă cu care pescuiau Petru și Andrei atunci când Isus, umblând pe malul mării, le-a spus: „Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni!” (Mt 4,20) Domnul își exercită suveranitatea peste acești oameni prin a nu le permite nici măcar să-și termine treaba. Ei trebuie să fie gata să-l urmeze imediat atunci când îi cheamă. Ceilalți doi frați, Iacob și Ioan, nu pescuiau ca Petru și Andrei, ci își reparau plasele de pescuit. Și ei au primit aceiași chemare, pentru care au lăsat barca și pe tatăl lor și l-au urmat pe Isus.

Oare cum au sunat în urechile celor patru apostoli cuvintele lui Isus din evanghelia de azi? La ce s-au gândit ei prima dată când au auzit cuvintele: „vă voi face pescari de oameni”? Am citit undeva o știre despre un pescar de 61 de ani, John Goldfinch,  din Anglia, că aflat la pescuit de scrumbie în sudul țării, a prins în undiță un scafandru, pe care l-a confundat inițial cu un pește enorm. Cu siguranță că nu la un astfel de pescuit s-a gândit Isus atunci când i-a chemat pe apostoli să devină pescari de oameni. Dar atunci, care este adevărata semnificație a acestor cuvinte?
La 25 august 1950, John Napoli pescuia somoni la 50 km dincolo de podul Poarta de Aur (Golden Gate) al oraşului San Francisco. Pe la începutul după-amiezii, barca lui era plină şi el s-a îndreptat spre casă. La vreo 3 km depărtare de golf, John a fost şocat să vadă sute de capete plutind încoace şi încolo pe valuri. În apa care scădea, el a putut să vadă vasul care tocmai se scufundase. Când se uita la oameni luptându-se pentru viaţa lor, ochii i s-au umplut de lacrimi. „Eu trebuie să-i salvez pe cât mai mulţi posibil”, şi-a zis el şi s-a apucat de treabă. Barca lui era singura barcă disponibilă. Din toate părţile, oamenii implorau ajutor şi John a lucrat cât a putut de repede. El a aruncat peste bord peştii pe care-i prinsese, în valoare de 3000 de dolari, spre a face loc la cât mai mulţi oameni. După şase ore de lucru, adunase în barca lui cincizeci şi patru de oameni. Dar mai erau încă strigăte după ajutor şi John a aruncat o frânghie în apă şi a remorcat alţi şaisprezece oameni până în port. Când a fost întrebat pentru ce a lucrat atât de greu spre a salva pe cei şaptezeci de oameni, John a spus: „Ştiam că fluxul se va schimba şi în curând va curge spre Oceanul Pacific, măturându-i pe toţi aceşti oameni în largul oceanului. Dacă nu i-aş fi salvat eu, cine i-ar fi salvat? Eu trebuia s-o fac înainte de a fi prea târziu.” Milioane de oameni din această lume se află într-o situaţie asemănătoare cu acei oameni care se înecau. Fluxul se schimbă. Timpul trece. Pescari care au curajul lui John Napoli sunt necesari spre a salva pe cei care sunt pierduţi sau pe cale de a se pierde.

Urmându-l pe Isus, apostolul Petru a devenit dintr-un pescar de rând „Marele Pescar”și împreună cu el și ceilalți ucenici ai Domnului. Au devenit „pescari de oameni” prin cuvintele și faptele lor deoarece s-au lăsat fascinați și atrași de Învățătorul și Mântuitorul lor care nu a avut copii, nu a avut un urmaș și nicio armată care să îi ducă mai departe învățătura. Mesajul său s-a răspândit în absența unei campanii de marketing, a unor clipuri virale de pe internet sau a manevrelor politice, fără telefoane, bloguri sau a rețelei de socializare Facebook. Cristos a atras și continuă să atragă și astăzi oameni de bunăvoință în același mod: prin oameni simpli care au repetat și repetă ce a spus El, care au predicat și predică mai departe învățăturile Lui (nu atât prin cuvinte, cât mai ales prin faptele de zi cu zi), care au trăit și trăiesc viața Sa, astfel încât și astăzi, după două mii de ani, mesajul Său crește și se răspândește.
Cristos continuă și astăzi, ca și acum două mii de ani, să ne repete, nouă, celor din barca lui Petru: „Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni!” (Mt 4,19) Și tu poți deveni un bun „pescar de oameni”! Dacă te îndoiești de acest lucru, gândește-te doar la cât de mult a investit Dumnezeu în tine!

 Pr. Ștefan Bortă

Duminică, 26 ianuarie 2014 

† DUMINICA a 3-a de peste an
Ss. Timotei si Tit, ep.
Is 8,23b-9,3; Ps 26; 1Cor 1,10-13.17; Mt 4,12-23 (Mt 4,12-17)

 

LECTURA I
În Galileea, locul de răscruce al păgânilor, s-a văzut o lumină mare.
Citire din cartea profetului Isaia 8,23b-9,3
În timpurile de odinioară, 23b Domnul a acoperit cu ocară ţara lui Zabulon şi ţara lui Neftali, dar mai pe urmă, el a acoperit cu strălucire drumul de lângă mare, ţara de dincolo de Iordan şi Galileea neamurilor. 9,1 Poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare; asupra celor care locuiau în ţara umbrei a strălucit o lumină. 2 Ai împărţit cu dărnicie veselia, ai făcut să crească bucuria; ei se bucură în faţa ta, cum se bucură oamenii de recoltă, cum se bucură învingătorii la împărţirea prăzii.3 Căci jugul care îi apăsa, toiagul care le lovea spinarea şi biciul celui care îi asuprea, tu le-ai sfărâmat, ca în ziua victoriei asupra lui Madian.

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 26,1.4.13-14 (R.: 1a)
R.: Domnul este lumina şi mântuirea mea.
1 Domnul este lumina şi mântuirea mea, de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele,
de cine mă voi înfricoşa? R.

4 Un lucru cer de la Domnul şi-l doresc fierbinte:
să locuiesc în casa Domnului
în toate zilele vieţii mele,
ca să mă bucur de frumuseţea Domnului,
cercetând lăcaşul său. R.

13 Sunt sigur că voi vedea bunătatea Domnului
în împărăţia celor vii.
14 Aşteaptă-l pe Domnul, fii tare,
ai curaj şi nădăjduieşte în Domnul! R.

LECTURA A II-A
Să fiţi toţi uniţi, să nu fie dezbinare între voi.
Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni 1,10-13.17
Fraţilor, 10 vă îndemn în numele Domnului nostru Isus Cristos, să fiţi toţi uniţi, să nu fie dezbinări între voi, să fiţi toţi o inimă şi un gând. 11 Mi s-a adus la cunoştinţă, fraţii mei, de către cei din familia Cloei, că există certuri între voi. 12 Mă refer la faptul că fiecare dintre voi spune altceva: “Eu îi aparţin lui Paul”, sau: “Eu îi aparţin lui Apolo”, sau: “Eu îi aparţin lui Petru”, sau: “Eu îi aparţin lui Cristos”. 13 Dar ce: oare Cristos este împărţit? Oare Paul a fost răstignit pentru voi, sau în numele lui Paul aţi fost botezaţi? 17 Cristos nici nu m-a trimis să botez, ci să vestesc evanghelia, şi aceasta nu prin cuvântări înalte, ceea ce ar face fără sens crucea lui Cristos.

Cuvântul Domnului

ALELUIA Mt 4,23
(Aleluia) Isus predica evanghelia despre împărăţia lui Dumnezeu şi-i vindeca pe cei bolnavi şi suferinzi. (Aleluia)

EVANGHELIA
A venit la Cafarnaum, ca să se împlinească ceea ce spusese Domnul prin profetul Isaia.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 4,12-23
12 Când a auzit Isus că Ioan a fost întemniţat, a plecat în Galileea. 13 Părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Cafarnaum, lângă mare, în ţinutul lui Zabulon şi Neftali. 14 Astfel, s-a împlinit ceea ce Domnul spusese prin profetul Isaia, 15 care zice: “Ţară a lui Zabulon şi ţară a lui Neftali, drum care duce spre mare, ţară de dincolo de Iordan, Galilee, loc de întâlnire a păgânilor! 16 Poporul care locuia în întuneric a văzut o lumină mare. Celor care locuiau în ţinutul umbrei şi al morţii, le-a răsărit o lumină”. 17 De atunci a început Isus să propovăduiască şi să spună: “Faceţi pocăinţă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor”. 18 Pe când mergea pe malul Mării Galileii a văzut doi fraţi: pe Simon, numit şi Petru, şi pe Andrei, fratele lui, care îşi aruncau mrejele în mare, căci erau pescari.19 Isus le-a zis: “Veniţi după mine şi eu vă voi face pescari de oameni”. 20 Aceştia, lăsându-şi mrejele, îndată au mers după el. 21 Mergând puţin mai departe, a văzut alţi doi fraţi. Pe Iacob, fiul lui Zebedeu, şi pe Ioan, fratele lui, care erau în barcă împreună cu tatăl lor Zebedeu şi îşi pregăteau mrejele. El i-a chemat, 22 iar ei imediat au lăsat barca şi pe tatăl lor şi au mers după Isus. 23 Isus străbătea toată Galileea, învăţând în sinagogile lor, propovăduind evanghelia împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice neputinţă în popor.

Cuvântul Domnului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>