Nu asa ar trebuie sa ne rasune in constiinta glasul Domnului? Cand prea mandri si ignoranti uitam de Isus si ne urma pornirile rele, fara poate sa ne gandim o clipa la ce am promis la ultima spovada?

Il parasim pentru a cauta fericirea acolo unde ea nu exista, nu a existat si nici nu va exista vreodata, dar cu toate acestea continuam pe drumul pierzaniei…..pana cand? Pana cand vom continua sa-L renegam prin pacatele noastre. Dar Isus nu ne judeca…inca…ci spune: “Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac”.

Suntem slabi caci suntem oameni ,dar oare spre a fi intariti nu putem sa Il chemam pe Tatal, pe Fiul si pe Duhul? Oare nu ar trebui in ca atunci cand ne vin ispitele sub orice forma si la orice ceas sa impreunam mainile strangand rozariul puternic si din toata puterea sa zicem: “Doamne, treaca de la mine paharul acesta!”

Acum in timpul postului mare sa ne intoarcem la Domnul nostru, pe care prin pacatele noastre L-am parasit si ca fiul risipitor sa ingenunchem si sa spunem: “Tata, am pacatuit impotriva ta si a cerului; nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau, trateaza-ma ca pe unul dintre slujitori tai.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>