Institutul “Surorile de Caritate ale Sfintelor Bartolomea Capitanio şi Vincenza Gerosa” , „Maria Bambina

Prezentare generală

Data înfiinţării: 21.11.1832 – Lovere (Italia)

Fondatoare: Bartolomea Capitanio, n. 13.1.1807, Lovere, Italia

Carisma: O manifestare a dragostei Mântuitorului Isus, care se face cunoscut, deschizându-se cu milă la durerile omeneşti; atenţie, în mod special, faţă de tineri, indiferent de condiţia socială, mai ales faţă de săraci, abandonaţi şi dezorientaţi, faţă de bolnavi, bătrâni şi faţă de cei care nu cunosc evanghelia

Pe internet: www.suoredimariabambina.org

Istoria Institutului: Congregaţia Surorilor de caritate ale sfintelor Bartolomea Capitanio şi Vincenza Gerosa începe la Lovere (Italia), în primele decenii ale secolului al XIX-lea, moment istoric de profunde schimbări sociale, economice şi culturale, când era nevoie de oameni care să redea speranţa, şi de inimi care să iubească până la uitarea de sine. În acest context, Bartolomea Capitanio (1807-1833), a cărei primă însoţitoare a fost Caterina Gerosa (1784-1847), trăieşte şi propune o viaţă bazată în întregime pe caritate, după exemplul lui Isus Răscumpărătorul,, orientată către tineri şi către bolnavi, implicându-se activ în viaţa Bisericii locale.

În România: prezenţa surorilor Maria Bambina s-a făcut simţită imediat după evenimentele din 1989, mai exact la 2 noiembrie 1990.

În Dieceza de Iaşi: surorile sunt prezente în Parohia Sfântul Anton (com. Faraoani – Bacău), în Parohia Sfânta Cruce Bacău şi în Parohia Sf. Tereza Iaşi.

Casa mamă: Via Santa Sofia, 13, 20122-Milano, Italia

Superioară generală: Sr. Piercarla Mauri (1999)

 

Prezenţa surorilor în lume

În 1860, Suririle “Maria Bambina” au început o experienţă caritativă după exemplul sfintelor Bartolomea Capitanio şi Vincenza Gerosa în multe ţări ale lumii. Astăzi sunt prezente în Africa, Asia, America şi Europa.
Cu bogăţia iubirii şi prin colaborarea celor care împărtăşesc misiunea lor ele:
- anunţă evanghelia prin cuvinte şi fapte;
- îi primesc pe cei care sunt în nevoi;
- îi hrănesc pe cei cărora le este foame;
- se îngrijesc de bolnavi
- educă şi ajută pe cei care s-a abandonat sieşi;
- dăruiesc un viitor demn multor persoane.

1. America de Nord

Aici sunt prezente 2 comunităţi în California

În 1959, plecând din Argentina, surorile ajung în Citrus Heights, California, unde era urgentă formarea catolică a tinerilor

2. America de Sud

Există comunităţi în: Argentina (17 comunităţi), Brazilia (13 comunităţi), Peru (4 comunităţi), Uruguay (2 comunităţi)

Din Italia, surorile se duc în Argentina, la Buenos Aires în 1909 cu scopul asistenţei celor orfani şi a emigraţilor italieni. De aici, opera de caritate a surorilor iradiază în Uruguay în 1937, Brazilia în 1947, iar în 1969 în Peru.

3. Europa

Există comunităţi în: Anglia (o comunitate), Italia (160 de comunităţi), Spania (2 comunităţi), România (4 comunităţi)

În Italia, unde ia fiinţă Institutul în 1832, primele comunităţi se concentrează în Lombardia şi Veneto pentru ca după unirea Italiei să se extindă şi spre sudul ţării. Prima provincie din sud va lua naştere abia în 1977, când se dă curs invitaţiei papei Paul al VI-lea de a fi sensibili mai mult pentru zonele unde prezenţa consacraţilor este mai redusă.
În 1950 se reuneşte la Minano, în Spania, prima comunitate constituită din surori care proveneau din Argentina şi Italia cu scopul de a deschide un nou noviciat şi de a se dedica formării tinerilor.
În 1050 se deschide la Londra (Anglia) “Casa Studentului” pentru studiul limbii şi pentru pregătirea surorilor misionare.
Situaţia politică schimbată şi nevoile ţărilor din Estul Europei încurajează crearea unei comunităţi în România în 1990.

4. Africa

Există comunităţi în: Egipt (o comunitate), Zambia (8 comunităţi), Zimbabwe (3 comunităţi)

Dând curs invitaţiei Cardinalului G.B. Montini (viitorul papă Paul al VI-lea), în 1959 Institutul îşi asumă la Kariba în Rhodesia (astăzi, Zimbabwe) misiunea asistenţei familiilro italiene şi a indigenilor angajaţi la construirea unui dig pe malurile râului Zambesi.
În 1967 prezenţa surorilor se extinde în Zambia.
Din 2002 există o comunitate la Port Said, în Egipt lucrând în domeniul spitalelor (asistente medicale) şi şcolar.

5. Orientul Mijlociu

Există comunităţi în: Israel (o comunitate), Turcia (o comunitate)

Institutul este prezent la Nazaret (Israel) din 1984 (cu misiune în spitale) şi la Iskenderun (Turcia) din 1999 pentru o experienţă misionară.

6. Asia

Sunt prezente aici 2 comunităţi înJaponia

Dând curs unei invitaţii a prefectului apostolic de Nagoya, în 1961 o mică comunitate se stabileşte la Seto (Japonia) pentru deschiderea unei şcoli superioare pentru fete.

7. Asia de Sud-Est

Există comunităţi în: India (182 de comunităţi), Nepal (4 comunităţi), Bangladesh (17 comunităţi), Myanmar (26 de comunităţi), Thailanda (2 comunităţi)

India, unde surorile ajung în 1860, devine la rândul său un punct de iradiere (răspândire) a misiuni Institutului către alte ţări din estul Asiei.
În 1864, nişte surori se mută de la Krishnagar la Jessore începând extinderea spre Pakistan, actualul Bangladesh.
Depinzând de Bengala, în 1916 ia naştere prima comunitate în Birmania, actualul Myanmar. După expulzarea religioşilor străini din această ţară, nişte surori, în 1966, se mută în Thailanda.
Din 1999 Institutul este prezent în Nepal cu o misiune pastorală şi educativă.