Motto:

Tu spui: “E greu să lucrezi cu copiii…”

Ai dreptate! Şi adaugi:

“… deoarece trebuie să te pui la nivelul lor, să te apleci până la ei, să te faci mic…”

Greşeşti! Nu acesta este aspectul cel mai greu; e greu mai degrabă faptul că suntem constrânşi să ne ridicăm până la înălţimea sentimentelor lor.

Să te întinzi, să te forţezi să stai sus, să te ridici în vârful picioarelor…

Pentru ca să nu-i răneşti!

 

Notă introductivă

Un germene înfloreşte doar dacă are apă şi căldură, lumină şi pământ bun: deci o serie de condiţii. Aşa precum floarea, sau animalele… şi „puiul de om” creşte!

A creşte înseamnă să devii din ce în ce mai mult tu însuţi, să înfloreşti, să rodeşti, după ce te-ai educat,  prin proprii tăi talanţi.

Diferit de flori şi animale, omul îşi poate controla creşterea personală şi chiar să şi-o îndrepte, deoarece el este conştient că există. Această conştiinţă de a exista este proprie omului, singura fiinţă care ştie că există; singura, deci care e neliniştită, care caută răspunsuri la întrebările cu privire la sensul vieţii: De ce trăiesc? Cine sunt eu? De unde vin? Încotro mă îndrept?…

Floarea şi animalele nu-şi dau seama că există: creşterea lor e condusă de codul genetic şi condiţionată de ambientul în care trăiesc.

Ce-i drept, ambientul e important şi pentru om, fie pentru că îi influenţează aspectul fizic, fie că îi condiţionează modul de a vorbi, gândi, judeca.

Viaţa noastră e ca o casă de construit. Proiectul propriei vieţi este în continuă modificare, mereu de ameliorat, continuu de adaptat. Persoana umană este persoană umană tocmai pentru că e liberă să se proiecteze şi are această capacitate implantată în natura ei. De fiecare dată când te angajezi să fii ceea ce vrei, adaugi o cărămidă la personalitatea pe care ţi-ai proiectat-o. Ori de câte ori deviezi de la drumul pe care ţi l-ai ales, elimini o cărămidă din construcţia pe care ai întreprins-o!

A CREŞTE E O AVENTURĂ FANTASTICĂ!!!!!

Dificil, de multe ori foarte greu, dar ameţitor, fascinant! A te modela pe tine însuţi este o experienţă unică, care aduce cu sine optimism şi bucurie pentru a trăi, chef de viaţă!

Cateheza are tocmai acest scop: să îi ajute pe copii să crească, dar să crească bine!

Isus ne-a învăţat că trebuie să alegem totdeauna voinţa lui Dumnezeu dacă vrem să ne atingem fericirea aici pe pământ dar şi în veşnicie. El lucrează în istorie şi în viaţa fiecărui om pentru că El este autorul vieţii.

În faţa unei decizii de luat, creştinul trebuie să se obişnuiască să se întrebe: „Ce vrea Dumnezeu de la mine? Ce ar face Isus în locul meu?

Chiar aşa, pentru că un creştin adevărat este o persoană care a ales să traducă, în faptele sale, voinţa lui Dumnezeu. Ca să poată face acest lucru e nevoie să colaboreze cu El, să îl descopere, să înveţe să stea de partea Lui. Cateheza are acest scop: să ne ajute să-l descoperim pe Isus Cristos activ în viaţa noastră.

Sr. Silvia Brandiu